Cerbul de la Cârjoaia
În fiecare iarnă, în noaptea în care se trece în noul an, ursarii încep să umble prin sat, jucând și descântând cerbul. Acesta este acoperit cu o bucată de blană, iar coroana lui este foarte frumos împodobită. Oamenii merg timp de 3 zile, până pe data de 2 ianuarie, pentru a răspândi tezaurul tradițional lăsat de cei ce au trăit înaintea noastră.
Ursarii au costum tradițional de ursar, incluzând un coif decorat cu obiecte strălucitoare precum mărgele și bucăți de oglindă, dar și bucăți de
panglică. Pe lângă ursari, mai umblă și mascații, ce sunt îmbrăcați de obicei cu pantaloni de pijama și măști, trezind întreg satul cu zgomotele ce le provoacă prin strigăte, zurgălăi, trâmbițe și pocnitori. Cele mai cunoscute măști sunt cele făcute din păr de cal, ce pot cântări chiar și până la 15 kilograme, Această greutate cerând un efort pentru păstrarea tradițiilor. Atât ursarii, cât și mascații străbat uneori chiar și 10 kilometri, asta demonstrând cât de mult doresc să răspândească tradiția.
Din motiv ce am primit în fiecare an cerbul, am învățat să dansez pe ritmul muzicii, ca un ursar, dar am și reușit să memorez descântecul.
Ca învățător, în viitor, o să le povestesc copiilor despre ce am trăit eu în copilărie și doresc să organizez un mic cerb cu micuții, păstrând tradiția.
Consider că este foarte important să păstrăm tradiția, deoarece, prin acest fapt, reușim să călătorim în trecut și să experimentăm cum trăiau cei ce au călcat în trecut pe țărâna pe care călcăm noi acum, un lucru foarte important pentru dezvoltarea psihica a unei persoane.
